Jan 31
Am plecat pe wordpress. De acum inainte, ma gasiti aici: http://whateverisme.wordpress.com/
     media: 0.00 din 0 voturi
Dec 15
"Cand te trezesti dimineata, trage aer adanc in piept si bucura-te!Fii fericit ca esti..."
Planuiam sa imi fac o intoarcere triumfala pe blog, dar astazi am primit o veste care m-a cam intors pe dos. O cunostinta de-ale mele a fost diagnosticata cu tumora epifazala si trebuie operata de urgenta pe creier. Teo este o fata vesela si desteapta, are 18 ani, este in clasa a XII-a si vrea sa devina medic.

Saptamana viitoare va fi operata la Iasi si familia si colegii ei strang bani pentru recuperarea post-operatorie. Din cate am inteles, efectele unei asemenea operatii pot fi teribile. (LATER EDIT: potrivit ultimelor inofrmatii pe care le-am aflat, Teo va fi operata in Austria. Operatia ar costa 100.000 de euro)
Pun aici mesajul primit de la o prietena. Fotografia este de la cel mai recent RMN facut de Teo. Eu una sunt socata.


Suntem siguri ca ati mai vazut acest tip de mesaj de atat de multe ori pana acum, incat efectul i s-a atenuat...Nici noi nu am crezut in asta, dar conceptia ni s-a schimbat intr-o fractiune de secunda-cea in care am aflat ca motivul unor absente de zi nu a fost cel caracteristic vietii de licean, ci mult mai dur.

Teodora are tumora epifizala iar extirparea ei inseamna o operatie pe creier, in regim de urgenta. Daca o cunoasteti, stiti ce inseamna prezenta ei: lumina, bucuria unui copil care iubeste viata si o respecta atat de mult incat isi doreste sa salveze la randul ei alte vieti. Si daca nu, va cerem

doar sa va indreptati un gand bun catre ea, pentru ca are intr-adevar nevoie. De asemeni, va rugam sa va alaturati noua pentru recuperarea ei cat mai rapida.

Contul IBAN al "ASOCIATIEI PARINTILOR DIN COLEGIUL NATIONAL IASI" deschis la BRD pentru donatii catre eleva Tudose Ana, este : RO58BRDE240SV71915572400 .Orice suma, indiferent cat de modica ar parea, conteaza.

"Cand te trezesti dimineata, trage aer adanc in piept si bucura-te!Fii fericit ca esti..." (Teodora) 

Pentru mai multe detalii, inclusiv informatii despre rezultatele RMN-urilor: http://tudoseana.blogspot.com
Vezi AICI un reportaj despre Teo realizat de Antena 1. Va rog, dati mesajul mai departe.


     media: 5.00 din 2 voturi
Oct 10


*Warning* Post atipic!


Am incercat sa rup tacerea asezata pe blog cu post despre dragul meu Paul Hunter. Din pacate, nici sa ma dau peste cap n-as putea scrie mai sincer decat am facut-o tot aici, pe blog, acum trei ani, asa ca ma autoplagiez cu nerusinare. Vedeti ca asta e o postare deprimanta. Fugiti cat mai puteti.



"Intotdeauna m-am bucurat ca fratii mei nu sunt criminali in serie.Cine stie ce fel de Jack Spintecatorita as fi fost acum. Insa cum fratii mei sunt oameni de bine care se uita la tot felul de sporturi, m-am facut si eu prietena cu Eurosportul. Motivele noastre insa, trebuie sa recunosc, au fost intotdeauna foarte diferite. Ei se uita, ca sa-l parafrazez pe fratele meu cel mai mare si cel mai amator de sporturi si sportulete, "pentru informatie". Si-mi pare rau ca nu pot reproduce si zambetul malefic pe care-l afiseaza de fiecare data cand isi declara acest crez.

Sunt sigura ca va amintiti de promo-urile la stiri care, pe fondul sonor al Cuceririi Paradisului sau pe Carmina Burana, prezentau cat se poate de siropos imagini cu razboaie, atacuri teroriste , concerte si goluri. Viata, ziceau ei, este un spectacol.La fel e si sportul. Si cum eu una nu am fost patinatoare decat intr-o viata anterioara , iau parte la acest spectacol doar prin altii.Alegandu-mi sportivi preferati, capat dreptul de a sari in sus si de a tipa de necaz.De a deveni sincer implicata.Chiar daca, dupa cum mai imi zice mama cand dau apa la soareci din cauza vreunui nene din astia, "ei nu-mi dau nimic".

Alegerile mele nu sunt obiective. Pentru ca eu, asa jurnalista wannabe cum sunt, sunt orice dar nu obiectiva. Fana lui Plushenko am devenit in '98, cand eu eram in a IV-a si el avea 15 ani, eu habar n-aveam ca axelul e mai important ca lutzul iar el cadea intr-o veselie. Fana lui Sven Hannawald m-am facut pentru ca mi se parea ca are un chip angelic(da, asta-i cuvantul) si pentru ca pe atunci eram in perioada in care credeam ca Germania e cea mai tare tara din lume. Intr-o zi chiar am fost foarte mandra sa adaug pe foarte generoasa-mi lista de sportivi favoriti pe un jokey francez. Pentru ca era din aceeasi tara ca Gwendal Peizerat si pentru ca-l chema Philippe, ca pe Candeloro. A durat vreo jumatate de ora.
Snookerul insa mi se parea o chestie mult prea ciudata ca sa-mi pot alege vreun favorit. Mi se parea un sport plictisitor, practicat de niste domni britanici la fel de plictisitori, care n-aveau alta treaba pe lume decat sa bage niste bile in niste gauri. Nu intelegeam cum o asemenea disciplina ar putea trezi pasiuni, provoca bucurii si frange inimi.Un fel de matematica transferata in grila Eurosport.



Intr-o zi insa, in vacanta de primavara din clasa a IX-a, totul avea sa se schimbe. Om fara viata si fara blog cum eram la acea data, imi petreceam binecuvantatele zile de vacantai frecand telecomanda.La numarul 6, Eurosportul imi prezenta,spre marea-mi dezamagire, snooker.Insa degetul dornic de a trece la Cartoon Network s-a oprit.La masa era un jucator atat de...altfel.Tanar, proaspat si frumos, parea din cu totul si cu totul alt peisaj.Socul mi-a fost repede inlocuit de compasiune.Bietul baiat, jucator de snooker si-a gasit sa se faca, sa stearga pe jos cu el domnii cei seriosi si cu buna seama atat de daruiti pentru un asemenea sport. Intr-adevar, chinuindu-ma sa descifrez grafica, am observat ca un oarecare Paul Hunter conducea nestingherit. Asa ca am plecat.

Cateva zile mai tarziu, in aceeasi vacanta, pe acelasi numar 6, l-am revazut pe blondut.Si privind cu bagare de seama grafica, mi-am dat seama ca era unul si acelasi cu Paul Hunter.Restul e istorie.


Marius Ancuta, unul dintre comentatorii Eurosport (si fan declarat Hunter), povestea despre el cam din jumatate in jumatate de ora.Pustiul din Leeds, playboy-ul snookerului mondial, cel care a adus un nou val de fani acestui sport...Dublu(la acel moment) campion la Masters si omul care avea mereu la indemana "planul B".
Si asa incet-incet mi-am dat seama ca snookerul nu e,cum imi zicea mie sarcasticcineva, un fel de Piticot.Am inteles ce-i cu bilele rosii, ca neagra are 7 puncte, ce inseamna foul and miss si touching ball.Si ca jucatorii nu sunt catusi de putin anosti. .Snookerul e si el un spectacol.Unul la care nu spargi seminte si nu dai vina pe arbitrii.

Acum un an si ceva nu eram Whatever. Nu eram nici tipa care subtitra anime. Nici studenta cu mutra de tocilara.Eram tipa raraita, care avea a bad hair life, careia ii placea ,mai putin truly si deeply, dar cu siguranta madly de un tip din a 11a, ratata la matematica si olimpica(ca sa nu mai zic de tocilara din nou) la romana.Si da,da...fana Paul Hunter.Devenise definotoriu. O prietena draga mi-a facut odata cadou un desen(acum lipit de usa camerei mele^^) cu Paul, facut de-un coleg de-ai ei de clasa pe care l-a terorizat indelung in acest scop. Cand si-a luat TV Tuner,Hero mi-a facut un CD cu multe poze cu el, dintre care unele au fost strecurate in atestatul meu la engleza de sfarsit de a 12-a intitulat, strategic, Sports in Great Britain. Unul dintre motivele pentru care am bocit dupa furatul meu telefon a fost gandul ca splendidul meu wallpaper cu Paul ar putea fi inlocuit cu Nicoleta Luciu .

Paul Hunter a fost pentru mine o perioada. O perioada care pare acum atat de indepartata, care are gust de inghetata Malaga si de Parcul Eroilor, pe unde pierdeam eu vremea in liceu.
Imi vine in minte finala de la Players din 2004 jucata de Paul in compania lui Jimmy White, legenda vie a snookerului si idolul lui din copilarie. A pierdut, iar eu, ca un om care-si stie bine treaba, am plans de necaz. Era datoria mea de fan, nu? Paul insa nu si-a jucat bine rolul. N-a dat vina pe ghinion, pe tac, pe arbitru, pe oboseala. El a zambit.Asa facea intotdeauna.Asa o sa mi-l amintesc mereu.
Paul a murit acum un an, pe 9 octombrie 2006, la 27 de ani, dupa 18 luni in care eu am fost sigura ca va fi bine.Dar, cum zicea cineva, there is no plan B for cancer.
Octombriele trecut a fost luna pe care am asteptat-o cel mai mult.Luna care urma sa-mi schimbe viata.Urma sa incep Facultatea.Da, cu f mare.Din pacate insa, prima luna de facultate numai vesela n-am fost."
***
"He was a tiger on the snooker table, but off the table you couldn't have met a nicer fellow. As soon as he got beaten, or he won, he was back to Paul Hunterand that's a very hard quality to have. I can't tell you how special he was. He was a credit to life." Jimmy White



     media: 5.00 din 1 vot
Jul 11
Note:
1. N-am murit, chiar daca n-am mai scris de vreo o mie de ani.
2. Am ramas fangirla.
3. Postul asta contine spoilere grosolane cu privire la seriile anime Fullmetal Alchemist (FMA) si Fullmetal Alchemist Brotherhood (FMA B).



Demult, tare demult, acum vreo doi ani, scriam, cu binecunoscuta-mi topaiala verbala, despre Fullmetal Alchemist, despre care spuneam atunci ca este " de departe cea mai buna serie pe care am vazut-o vreodata". [Cititi aici. Altfel, s-ar putea sa nu intelegeti nimic. Eu v-am avertizat... ]

Foto: Fullmetal Alchemist 2003

Nu la mult timp de la acea postare apoteotica, producatorii au anuntat un nou anime FMA. Frumos, foarte frumos, numai ca anuntul asta nastea o sumedenie de intrebari cu privire la ce avea sa fie respectiva serie, mai ales ca posibilitati erau destule. Ar fi putut fi:

- continuarea primei serii, care se terminase cam in pom, cu protagonistii Ed si Al prinsi in doua lumi paralele (don't ask)
- continuarea continuarii primei serii, adica a filmului The Conqueror of Smaballa, in care mai sus-mentionatii Ed si Al se reintalneau, se bateau cu niste nazisti si traiau fericiti intr-o lumea fara alchimie, dar si fara personajele din seria oroginala
- o noua poveste care sa urmeze intocmai actiunea din manga

In cele din urma, s-a dovedit ca ultima varianta era si cea corecta. Cu alte cuvinte, in FMA B povestea este reluata de la inceput, numai ca la un moment dat actiunea o ia pe alte cai fata de cea din prin prima serie. Momenul asta e moartea simpaticului Hughes, care s-a petrecut in episodul 25 din 51 in primul anime, respectiv in episodul 10 din 64 in cel de-al doilea.
Nu credeam ca o sa zic asta vreodata, dar Brotherhood e mult peste primul anime. Un singurul cuvant il poate descrie: EPICNESS, frate! Desi latura simbolica a fost diminuata, actiunea si personajele sunt mai complexe si, oricat de fara-viata as parea, serialul asta chiar m-a tinut cu sufletul la gura de la o saptamana la alta. Si animatia e mult peste cea din prima serie (na, 6 ani nu-s de ici de colo), iar la scena asta (bataia dintre colonelul Mustang aka un nene bun si Lust aka o tanti rea) m-a dat pe spate.
Si pentru ca tin la voi, va voi vorbi despre alte diferente dintre cele doua FMA-uri. Atentie, spoilere cat casa.

1. Truth-kun
Dupa ce Ed si Al incearca sa-si invie mama, ajung pentru cateva clipe in Poarta, un fel de sursa a cunostintelor legate de alchimie. In FMA B, acolo dau de o entitate dubioasa care se prezinta cam asa: "Sunt ceea ce voi toti numiti Lumea. Sau poate Universul. Sau poate Dumnezeu. Sau poate Adevarul. Sau poate Totul. Sau poate Unul. Eu sunt tu." E, e, nu ca-i filosofic? Truth-kun, asa cum e alintat de fani, este cel care le ia trupurile baietilor ca pedeapsa pentru ca au incalcat tabu-ul alchimiei si tot el il va pedepsi si pe baiatul rau la sfarsitul seriei.



Truth-kun


2. Baietii rai
Spre deosebire de prima serie, capul rautatilor in Brotherhood este asa-zisul Father, un fel de entitate contrara lui Truth-kun, care vrea nici mai mult nici mai putin decat sa absoarba divinitatea (adica pe Truth-kun) si sa omoare tari intregi ca sa faca din oameni pietre filosofale. Minunat, n-am ce zice.
In plus, si in acest anime, ii avem pe homunculusi, cei 7 monstri care poarta numele pacatelor capitale. Dar, daca In prima serie ei erau rezultatele unor transmutatii umane esuate, aici sunt creati de Father. Asadar, Sloth nu mai e copia identica a memei lui Ed si Al, ci este un urias extrem de sictirit. Iar Pride...oh, Pride... Pride este Selim, fiul presedintelui din Amestris, tara fictiva unde se petrece actiunea. Nu-i vorba, si ta-su e homunculus si ditamai personajul negativ, da' parca nu te-ai astepta ca un copil de 10 ani sa taie si sa spanzure. Mai ales ca in prima serie baiatul asta era o creatura dulce si nevinovata care o sfecleste intr-un mod tragic.

Selim Bradley, FMA 2003. Sursa aici


Si cu siguranta a primit un rol mai bun in manga:


3. Personaje noi
Categoric o sa avem si (alte) personaje noi. In primul rand, avem niste capete incoronate din Xing, o tara vecina cu Amestrisul si asemanatoare Chinei. Ling (noul meu personaj preferat) si Mai Chan sunt din clanuri rivale si fiecare cauta pe cont propriu secretul nemuririi. Numai ca amandoi se vor alia cu baietii buni.
Tot de partea celor buni (da, da, nu va lasati pacaliti de poza de mai jos) va fi si Olivier Armstrong cea-din-munti, o tanti fioroasa si ambitioasa, care vrea sa conduca tara.

I'll slice you up!


4. Finalul

In primul anime, finalul serialului este pe jumatate fericit (Al isi recapata corpul), pe jumatate frangator de inimi. Cum ziceam undeva mai sus, fratii ajung in universuri paralele. Ma rog, Al ramane in Amestris, dar frati-su ajunge in Munchenul interbelic, unde tatal lor era (tineti-va bine) membru al societatii secrete Thule.




In Brotherhood, finalul este poate cam prea fericit cum nu se poate. Mai lipsea sa invie Hughes-cel-mort-in-episodul-10. Nu doar ca baietii isi recapata trupurile, dar Ed se insoara si se pricopeseste cu doi copii, iar Al se cupleaza (se pare) cu printesa Mai Chan. Ling devine imparat in Xing. Mustang, care orbise, isi recapata vazul si unul care era paralitic se face bine. Whaaaaat a wonderfuuul woooorld. Bucatele din acest final prea-fercit si roz aveti mai jos.



In loc de concluzie, reclama facmiliei. Anime Club Generation traduce anime-ul in romana. Luati de aici si desfatati-va.
     media: 0.00 din 0 voturi
Jun 22
Nu ma cunosti, dar abia te-am asteptat. Te iubesc.



Comments are off
     media: 0.00 din 0 voturi
May 9

-Studiu de caz pe Cura Ana, cura dezvoltata si experimentata de subsemnata-

Stagiul 1. Auto-amagirea corecta politic
In aceasta perioada, persoana cu o greutate peste medie (numita, de acum inainte, Ana) incearca sa se convinga ca nu e nimic in neregula cu aspectul ei exterior.
Va apela la argumente de genul:
a. Noi toti suntem fiii Soarelui si ai Luminii, sa zburdam liberi pe campii! Buni, rai, frumosi, urati, grasi, slabi, saraci, avuti!* Sa fim liberi, sa propovaduim pacea si sa mancam la mec!
b. Trebuie sa ne eliberam mintea de imaginile false despre frumusete induse de mass-media! Hotii de la companiile cosmetice sunt mana-n mana cu mogulii! Vor sa impuna frumuseti artificiale! Uaaaaaa! Jos cu ei! Capul lui Motoc vrem!
c. Cine ar fi fost o diva in timpul Renasterii?! Ha? Cine, cine? Baietii aia stiau ce-i frumosul

Stagiul 2. Depresia
Aceasta etapa urmeaza dupa ce Ana si-a dat seama ca toti oamenii Renasterii sunt de mult oale si ulcele. De obicei, are loc primavara, cand gandul ca nu-si va mai putea ascunde burtile sub hanorace si geci o infioara.
In aceasta perioada, Ana isi aminteste ce slaba era in clasa a VI-a si cum nu a stiut sa profite de o asemenea bincuvantare. Se gandeste ca lumea e a celor slabi si ca o sa devina o marginalizata; poate chiar va fi privata de atat de meritatul Pulitzer.

Stagiul 3. Hotararea
Are loc la cateva saptamani bune dupa inceputul Depresiei. Este luata cu stoicism si c-o parere de rau siret ascunsa, ca orice act de eroism.

Stagiul 4. Inceputul curei propriu-zise
Cura Ana n-are reguli clare. Se bazeaza pe infometare alternata cu festine la mec si alte lucruri care ar ingrozi orice nutritionist. Ce-o doare cel mai tare e ca mananca paine neagra si dubioasa, ca nu mai poate manca la ore tarzii si ca trebuie sa isi muste limba cand trece pe langa vreun chiosc de inghetata.

Stagiul 5. Abandonul
Pentru detalii, cititi postarea Am pacaaaaaatuit!
Aceasta etapa apare brusc, de obicei la cel mult doua saptamani de la inceputul curei. Este urmata de un sentiment adanc de vinovatie, care va fi insa curand inlocuit de un simtamant al libertatii si beatutudinii. Ana isi aminteste ca toti suntem fiii Soarelui si ai Luminii si ca trebuie sa ne dezrobim de sub jugul care nu ne permite sa mancam o amarata de inghetata. Mananca dulciuri cu duiumul si se simte chiar oleaca rebela, ca doar le face-n ciuda mogulilor care vor sa impuna frumuseti artificiale si schiloade.

Stagiul 6. Remuscarile
Ana isi da seama ca n-are vointa nici cat o ridichie. Ca o sa piarda Pulitzerul si ca o s-o manance pisicile la batranete.

Stagiul 7. Reinceperea curei propriu-zise
De data asta, cura va fi mult mai stricta. Painea devine si mai neagra, mancarea si mai putina. De mec nici nu mai poate fi voba. Nici de minunatele sucuri cu acid. Nici de prajituri. Nici de covrigi cu sare.

Stagiul 8. Abandonul definitiv
Are loc aproximativ o saptamana mai tarziu, cand Ana vede o ingheata mare si colorata sau un mec. Isi aminteste de Renastere si isi da seama ca pur si simplu nu s-a nascut in epoca in care trebuia. Reincepe beatitudinea.

[Nimic nu e definitiv pe lumea asta si abandonului ii vor urma toate stagiile mai sus mentionate, inceptand cu depresia. Fiti cu ochii pe Etno, s-ar putea sa trec pe-acolo sa-mi prezint eseul. ]

-
*citat aproximativ din musicalul Romeo si Julieta

     media: 5.00 din 5 voturi
Apr 12
Domnului Stephane Lambiel
Dublu Campion Mondial
Buburuz
Ne-om


Stimate domn dublu campion mondial,

Daca pana ieri mai aveam ceva indoieli, acum m-am convins. Nu sunteti om.

Nu pot sa cred ca nedemnii mei ochi au vazut bijuteria de Ne me quitte pas. Si secventa aia geniala de pasi de pe Traviata. Si piruetele alea care "defy belief", cum spunea odata un comenatator de la British Eurosport. Si zambetul ala larg si inocent care ar emotiona si o piatra. Vorba Nadiei, n-ati fi in stare sa faceti rau nici unei bacterii.
Am strigat din toti rarunchii, v-am aplaudat pana mi-au amortit mainile. Nu-mi venea sa cred ca sunteti acolo, pe umilul nostru petec de gheata fara mantinela. Va multumesc, va multumesc.




Una dintre marile dorinte ale mele era sa va ascult pe viu glasuind in a dumneavoastra smexy french. Am trait-o si pe asta! Coplesit de ropotele de aplauze, de strigatele, florile si papitoaiele cu care va asaltam, ati apucat primul microfon si, vadit emotionat, v-ati inghitit engleza si ne-ati multumit cum nu se poate mai frumos: "Vous etes INCROYABLES!" Pas de tout, buburuzule, tu ai fost incroyable si pe cuvant ca m-as angaja si m-as face o harnica furnica numai ca sa pot veni sa te vad patinand in toata lumea.



Ma simt vinovata ca parca nici nu m-am bucurat atat de mult de restul galei, eu eram acolo pentru dumneavoastra. Sigur, Plushenko ramane The Plushenko si intalnirea cu el de acum doi ani ramane una dintre cele mai mari realizari ale mele de pana acum. Mi-a placut mult programul lui de aseara pe Je suis malade si, orice ar spune carcotasii, nasosul asta e doldora de talent.

Ca in basme, a treia oara iese magie. Primele doua Kings on ice au fost bune si m-au facut sa topai in draci, dar parca nici nu se compara cu ce a fost ieri. Pai sa vina la noi semi-gemanii multi medaliati si ultra talentati Savchenko si Szolchowi? Sa vina frumosii Nathalie Pechalat si Fabian Bourzat sa patineze pe George of the jungle? Sa vina Denis Ten imbracat jn balerina? Sa avem moonwalk pe gheata marca Amadio? Sa vedem acrobatii care-ti fac parul maciuca?
M-am bucurat ca Marton nu s-a mai bagat atat in seama si m-a distrat Marius Negrea cu perlele lui ("Julia Sebestyen e de aici, de peste garla").



Azi-noapte abia am adormit. Ma dureau mainile de la cat am aplaudat si in urechi imi suna fara incetare Traviata.
Ma bucur mult ca am revazut-o pe Florentina, ca am intalnit-o in sfarsit pe Iulya, veritabilul meu alter-ego, ca i-am cunoscut pe Viorica, Andi si pe forumistii de pe onlinesport. Si ca am schimbat impresii, din pacate doar semeseistice, cu Alexandra. Si ca am topait in voie, luata de val si dusa cu pluta, cu Adriana si Nadia. Si toate astea datorita tie, Steph, lui Plush si celorlalti patinatori care mi-au daruit ieri o seara asa frumoasa. Multumesc!

Cu mult drag,
Mama Fangirlelor

     media: 5.00 din 4 voturi
Mar 22
Mint de-ngheata apele, n-am avut in viata vietii mele vreo vaca si, sincera sa fiu, nici ca mi-as dori. Dar ghiciti cine s-a pricopsit cu bunatate de stalker. Eu, desigur.

A inceput vineri seara, cand faceam ce fac toti masteranzii seriosi si dornci de afirmare, adica stateam cu capul pe banca si cascam. Fara sa-i pese de intensa-mi activitate academica, telefonul meu incepe sa sune. Numar necunoscut. "Hopa, imi spun, fii atenta, Ana, ca asta musai e redactorul sef de la The Guardian, gata sa te numeasca in locul lui. Te-ai scos!"

Eu, plina de entuziasm: Alo!
Ne-redactor sef la The Guardian, voit cul: Halo. Cine esti?
Eu:?!?
Ne redactor-sef nici macar la Infractoarea: Cine esti?!
Depasita de aceasta situatie limita pe care mi-o aducea viata, ridic din umeri, inchid si ma pun din nou pe cascat. Ne-redactorul sef suna din nou, dar Ana devenita Stan Patitul ii respinge dibace apelul.

Dupa aceea am uitat de stalker ca si cum n-ar fi fost. Dar ieri a revenit si m-a sunat de trei ori. La inceput, naiva, i-am raspuns, dar nu s-a obosit sa-mi glasuiasca.

A urmat apoi o serie de mesaje pe care le voi reproduce cu fidelitate:
SMS1: Buna. Cn ejti?
Crap! De ce singurul stalker pe care mi l-a daruit viata trebuie sa fie un haifaivist!?
Raspuns la SMS1: Imi pare rau, n-am nicio intentie sa discut cu necunoscuti. nu stiu de unde ai numarul meu, dar nu ma mai suna! [Mesaj ascuns: Haifaivist nenorocit, let's get things straight, eu sunt ditamai fitoasa intelectual, pun virgula inainte de conjunctiile adversative si ascult de noul DOOM. Valea!]
SMS2: Makar spunemi cn ejti si d unde!
SMS3: Dc nu vb cu mn?=((
SMS4: Nu vrei sa sti d unde am nr tau?
SMS5: Trog din tot sufletu' meu sa skri makar numele sa ne qunoastem. eu as vrea s tdd qunosk, uh nu vrei?

Dupa cum observati, nu m-am mai sinchisit sa-i raspund, dar, impresionata de acel atat de patimas ultim mesaj, o voi face prin intermediul acestei postari.

Dragul meu stalker,
Daca intamplator ajungi pe acest blog, raspunsul este nu. Simt ca bariera lingvistica este prea puternica si ne separa ca o mastera perfida. In plus, ceva imi spune ca esti minor si n-as vrea sa infund puscaria. Nu ma intelege gresit, chiar cred ca dragostea de dincolo de gratii e romantica & shit, dar sunt o lasa incapabila sa lupte pentru iubirea adevarata.
Iti multumesc pentru interesul aratat, esti primul meu stalker si vei ramane o dulce amimtire intreaga mea viata. Sunt flatata si mandra sa fiu bagata in seama de un haifaivist de vaza ca dumneata. Dar uita-ma si fii fericit, nu te merit! Desi nu poti vedea, pe tastatura curg lacrimile mele amare.

Fitoasa xoxo

***

*Remember this?
     media: 3.80 din 5 voturi
Feb 28
In cazul in care peste 2000 de ani blogul meu va fi singurul izvor scris care le va putea arata urmasilor cum stateau treburile in zorii mileniului 3, e o datorie sfanta sa raportez tot ce pot despre cum au purces lucrurile la Olimpiada de la Vancouver. Urmeaza asadar un post apoteotic despre patinaj artistic , you've been warned.

***
Pentru mine olimpiada asta a fost o mare dezamagire. Am facut nopti albe timp de doua saptamani ca sa vad triumfand un prajinel expresiv ca o usa.

Mai pe romaneste, la proba masculina ne-am pricopsit cu cel mai incolor, inodor si insipid campion olimpic the world has ever seen, Evan Lysacek, un american care mi-a spurcat ochii cu costumul de la programul scurt cand a venit impopotonat cu niste hidoase pene. Absolut oribil. Lysacek asta sare mult, curat si elegant, dar e depasit de cvadruple, sarituri serioase pe care insa in Europa le fac pana si patinatorii de mana a doua. Asta ma face sa cred ca as avea mari sanse la un titlu daca invat sa fac pasul strengarului curat si elegant. Unde mai pui ca prajinelul e expresiv ca o borna kilometrica si nu cred ca m-as duce sa-l vad patinand nici daca ar face-o la mine in sufragerie.

Lysacek l-a invins The Plushenko, ceea ce a creat un adevarat scandal. Rusul s-a urcat pe prima treapta a podiumului la festivitatea de premiere si a declarat in stanga si-n dreapta ca medalia lui argintie e de fapt de platina. Vladimir Putin insusi a intrat pe fir si l-a felicitat pe The Plush, spunandu-i ca argintul lui "is worth gold".
Poate ca Plushenko nu e un artist ca Lambiel (see below), dar decat Prajinel, fie-mi cu iertare, si Cosmin Prelipceanu e mai expresiv. Plus ca la partea tehnica n-are ce discuta cu nimeni si sare cvadrupla in combinatie cu tripla, ceea ce Evan nici macar nu viseaza. Zi-le tu, tatuca Putin!

Stephane Lambiel , al mai dragalas patinator in the history of mankind, a ratat la mustata podiumul, ceea ce a mai bagat un cutit in inima mea deja zdrobita de Lysacek. De fapt, un cutit si mai mare. Steph era favoritul meu pentru aurul olimpic, desi eram constienta ca sansele lui tindeau spre 0. Baiatul nu stie sa sara triplu axel si cam sfecleste cele doua (auzi, Prajinel?!) cvadruple pe care le are in program. Dar e de departe cel mai artistic, expresiv, elegant, muzical si frumusel dintre toti si are intotdeauna cele mai frumoase coregrafii. Dupa cum am mai scris de cateva ori pe blogul asta, m-as marita cu el fara sa stau pe ganduri :)

Bronzul l-a luat un nihonjin simpatic, Daisuke Takashi, cu care am de gand sa tin in anii urmatori daca The Plush si Steph se vor retrage. Si trebuie mentionat, desigur, the gay princess, Johny Weir. Watch this:




La perechi au castigat favoritii mamei, niste chinezi matusalemici care mi-s si mie destul de simpatici. De fapt, cred ca perechile a fost singura proba la care chiar m-am bucurat pentru castigatori. E drept, as fi preferat sa ia aurul semi-germanii Savchenko si Szolkowi, dar nimic nu e perfect pe lumea asta.

[Apropo de semi-germani. *surle si trambite* Se pare ca o sa vina si ei in aprilie la Bucuresti, alaturi de Plushenko, Lambiel si vice-campionii olimpici de la dans. Mi-am cumparat deja biletele si topai plina de entuziasm in asteptarea marelui eveniment. Am de gand sa-i stalkez si inca ma gandesc cum s-o fac.]

La dans nu prea am avut preferinte. Favoritii mei, Sinead si John Kerr si Isabelle Delobel si Olivier Numeimbarligat, iesisera deja din carti dupa dansurile impuse, ceea ce m-a vaduvit de emotii si topaieli adevarate. Foarte urat. Au castigat niste canadieni care sunt destul de draguti, ceea ce e insa insuficient ca sa ma transforme intr-o fana pasionata.

Aici aveti programul cu care Marina Anissina si Gwendal Peizerat luau aurul olimpic acum 8 ani. Ce n-as da sa mai vad asa ceva...



La fete a castigat Yu-Na Kim, o coreeanca de care mama zice ca e varianta feminina a lui Lambiel. Pentru mine asta e blasfemie, dar recunosc ca fatuca e foarte buna. Atat de buna incat n-are ce discuta cu nimeni si a castigat la o distanta colosala. Oricum, proba feminina a fost mult mai intensa decat m-as fi asteptat. Spre deosebire de alti ani, am avut programe curate si, oferta speciala , chiar cateva triple axel marca Mao Asada (care saraca a fost impopotonata aproape la fel de hidos ca Prajinel). Marea speranta a Europei insa, Carolina Kostner, a sfeclit programul de la cap la coada si a cazut cum nici lui Lysacek nu i-as dori sa cada.

Vor urma, probabil, o groaza de retrageri si va trebui sa-mi gasesc noi favoriti la toate probele. Bine ca vin barosanii la Bucuresti, altfel as intra in depresie

     media: 5.00 din 1 vot
Jan 28
Bucuresti, 29 ianuarie 2010
Domnului Stephane Lambiel
Dublu Campion Mondial
The fairest of them all

Stimate domn dublu campion mondial,

Pentru amabilitatea de a fi raspuns pozitiv la cererea subsematei din data de 16.X.2008, permiteti-mi sa va adresez cele mai sincere si profunde multumiri.

Va ceream atunci, citez, "sa va razganditi si sa dati jos patinele din cui". In ziua aceea aflasem ca v-ati pensionat si gandul ca nu voi mai avea pentru cine sa topai la campionatele de patinaj m-a cutremurat. Yes, I'm weird like that. Asemenea mamei lui George Cosbuc, priveam ecranul televizorului si suspinam din toti rarunchii: "Sa-l vad venind, / As mai trai o viata." Si v-ati intors!!! La mai bine de un an de la acea zi de trista amintire, v-ati intors mai dragalas ca niciodata, mai artistic ca niciodata, mai bunaciune ca niciodata! Oh, stimate domn, cuvintele sunt prea sarace sa-mi exprime recunostinta!

De asemenea, va rugam in cererea mai sus mentionata sa puneti mana si sa veniti in prea minunata noastra patrie. Sa fiu sincera, si nu vreau sa intelegeti gresit, ma cam indoiam eu ca se va intampla asta vreodata. Mi se parea ca a fost s-asa o minune ca a venit The Plushenko, karma mea nu poate fi chiar atat de pozitiva. Si totusi...si totusi... Cand am auzit ca veti veni in aprilie, am topait cum nici nu va inchipuiti. Nu-mi pasa daca va trebui sa-mi vand intestinul gros ca sa am bani de bilet pentru spectacolul dumneavoastra, tot ce conteaza e ca ochii mei nedemni vor avea cinstea sa vada asa ceva:




Judecand dupa modul exemplar in care ati raspuns cererii mele, as indrazni sa va consider un cititor fidel al blogului meu . Va multumesc cu umilinta si va mai astept cu mare drag.

In final, va rog sa-mi iertati nerusinarea cu care v-am cerut sa va caiti amarnic si sa va bagati unghia in gat. Acele cuvinte nu reflecta intru nimic sentimentele mele la adresa dumneavoastra. Va asigur de toata stima si pretuirea mea. M-as marita cu dumneavoastra fara sa stau pe ganduri. You just have to ask.



Cu adanca recunostina fangirleasca,

Ana Iulia Whatever


     media: 5.00 din 1 vot

Mai vrei? Mai am...

Beautiful singles in your area. Meet them now!