Jan 21
Ma gandesc foarte serios sa-mi fac un blog special in care sa-mi povestesc visele si sa ma dau mare cu mintea mea ciudata si de Discovery vrednica.
Ieri, de exemplu, am visat ca mi-am dat foc la casa. [Hehehe, copiii mosului, habar n-aveti voi, dar eu in clasa a IV-a eram piromana.]
Pentru ca, spre dezamagirea mea, si masteranzii au examene si tre sa invete desi se apropie de varsta senectutii, ma confrunt cu o traditionala astenie de sesiune. Simptomul principal este starea de mai-degraba-disec-o-broasca-decat-sa-invat. Sau mai degraba imi interpretez singura visele.
Buuun. Conform site-ului freudian www.cevisez.ro, focul poate insemna mai multe chestii.

1. Energie, încredere, speranta, actiune, initiativa, curaj;
Hai ca m-ai nimerit.
Ana este plina de energie. Din pacate pentru ea si umanitate, aceasta energie se duce pe apa sambetei.
Ana are incredere ca poate invata cat pentru un semestru in noaptea de dinaintea examenului.
Ana spera ca planetele se vor alinia intr-un fel doar de ele stiute, care insa o va influenta pe profa sa dea ca subiect la exemen un eseu cu titlul “Comparati impactul cultural al nasului lui Plushenko cu cel al sprancenelor lui Ronnie O’Sullivan”
Ana este un om de actiune, care duduie de initiativa. Doar ca nu se vede.
De asemenea, Ana este plina de curaj. Desi nimeni nu stie, ea este echivalentul feminin al lui Chuck Norris. Doar sa i se dea sansa si va lua arma in mana, luptand pentru democratie, libertate, drepurile omului, chestii ecologice si cul, burse mai mari, burse pentru lenesi, desfiintarea sesiunilor.

2 Purificare, nevoie de schimbare;
Blablabla. Ce daca sunt lenesa, somera, greiere, risipitoare, nechibzuita, fara capatai si cu veleitati de haimana? Cum zicea un nene destept, time you enjoy wasting, was not wasted.

3. Transformare; dar si pericol, pasiune distrugatoare;
Ah, asta-mi place. Suna a amor prohibido. Recunosc, I kinda fancy Jakesully. E dincolo de puterea mea de stapanire. He’s just so blue and his tail is so droolworthy. Poate visul asta a fost un semn de la Eywa ca, in schimbul suncilor mele, as putea primi o bunatate de corp de vampa albastra si cu urechi ascutite. Hell yeah!

4. Entuziasm exagerat;
Whatcha mean?! Ca nu-i normal sa sar intr-un picior pentru ca Plushenko si Lambiel concureaza din nou la europenele de patinaj?! Ca ar fi trebuit sa trec de faza asta in ziua in care am implinit 15 ani?! Ca tinerii adulti de varsta mea nu fac asa ceva?! Nu poate fi adevarat!

5. Lipsa de elan sau de chef;
Fuck, they know it! S-au prins ca-s bipolara, ca pot topai pentru future husband Plushenko in timp ce lupt cu tardive angoase adolescentine. S-au prins ca nu vreau sa invat pentru Jurnalism Feminin, ca n-am chef nici macar sa scriu pe blog, ca aman de doua luni sa ma pun la dieta, ca nici macar n-am chef sa-mi aranjez CV-ul, cum face orice tanar adult respectabil care vrea sa se transforme intr-un achiever. S-au prins de toate! Villains, pretend no more!

6. Plictiseala, rutina, lipsa curajului de a actiona;
Deci da. Ma plictisesc de toate. Pana si de Farmville m-am plictisit la nivelul 17, pana si gandul ca va trebui sa imi mut gardul si sa adun graul si sa tund oile ma scotea din sarite.
Baietii de la wikipedia se gandesc serios sa puna la pagina despre rutina o poza cu mine. Viata mea de ne-sesiune se desfasoara astefel:
Ora 11: Trezirea
Orele 11-16.30: Frecat menta
Ora 17: Plecat la facultate.
Ora 17.40: Intarziat la facultate.
Orele 17.40- 19.30: Plictisit la facultate
Orele 20.30- 02.00: Frecat menta
Ora 02.00: Somn
Viata mea de sesiune e si mai interesanta:
Ora 12.30: Trezit
Orele 12.30-14.50: Frecat menta
Ora: 14.50: Vaicareli de genul "OMG!!!!Am examen uhhh...maine!!!Ce-o sa fac?! Sunt viitorul de aur al jurnalismului, mama si bunica au incredere in mine, trebuie sa invat! Trebuie sa change my lazy ways! Trebuie sa ma lepad de aceasta stare demonica de neproductivitate si sa invat cu responsabilitate si daruire! Da, asa am sa fac!"
Orele 15-17.30: Uitat la patinaj. Topait.
Orele 17.30-21.00: Frecat menta
Orele 21.00-23.00: Uitat la patinaj. Topait
Orele 23.00-01.50: Frecat menta
Ora 1.50: Vaicareli de genul "OMG!!!!Am examen uhhh...azi!!!Ce-o sa fac?! Sunt viitorul de aur al jurnalismului, mama si bunica au incredere in mine...Fir-ar! Lasa ca invat maine in autobuz!"
Ora 02.00: Somn

*Ana isi da seama ca ea chiar are examen, asa ca inchide aceasta postare in coada de peste. De fapt, merge sa se uite la patinaj, dar va trebui sa jurati ca n-o sa-i spuneti mamei ei.*
     media: 5.00 din 7 voturi
Dec 15


Din ciclul "It's not me, it's them".
Mama, privind cu intelepciune ecranul televizorului: Mare mizerie si in presa asta...
Eu dau din cap ca un om mare.
Mama: Stii care ar fi fost sansa ta? Sa stii o meserie adevarata...Puteai fii coafeza, de exemplu.
Eu ma uit chioras.
Mama: Ti-am zis, daca vrei presa, singura solutie ar fi sa te angajezi in presa religioasa sau militara. Ce frumos ar fi! "Astazi, unitatea nu-stiu-care a sarbatorit implinirea a x ani colonelului Nustiucareanu".

[Castiga tu Pulitzerul cu asa ceva, mama draga.]

FML.

Oricum, mai am destule optiuni profesionale:

- aburitor pluta
- ajutor maistru filator
- arzator produse de sticla
- automatist pentru supraveghere si intretinere cazane
- declarant vamal
- emailator prin imersiune
- masinist pentru utilaje specifice la extractie si executie tuneluri.
- gauritor filetator
- ghemuitor
- hipnotizator
- observator far maritim si statie semnal de ceata
- rotar caretas
- specialist proprietate intelectuala

Sau, preferata mea, innodator fire matase naturala. Deci da, viitorul suna bine.

(Sursa foto)
     media: 5.00 din 2 voturi
Nov 24
[Ma rog, asta cu rebrandingul e teapa toata ziua, pe aici va domni aceeasi lene generala ca si pana acum. Vorba aia, greierele isi schimba template-ul, dar naravul ba. Da' mi-am zis ca daca tot nu scriu nimic, macar sa pun niste pasari phoenix p-aici, sa nu creada cei 5 cititori ca am plecat sa cutreier Fasia Gaza. Apropo, sunteti incurajati sa votati in sondajul din dreapta. Multumesc ]

Didu si cu mine am ajuns la concluzia ca cu cat ai o viata mai neinteresanta,cu atat ai vise mai dubioase si palpitante. Teoria compensatiei.
Iata clasamentul celor mai dubioase vise pe care le-am avut in ultimele doua saptamani.

Locul 3.
Am visat ca tipii de la Placebo se facusera patinatori si erau la Olimpiada. De fapt, la inceputul visului, trebuiau doar sa-i acompanieze muzical pe fratii Kerr. Dupa aia insa erau intr-un fel de echipa de patinaj sincron si dadeau veseli din manute pe gheata. Am inceput sa cred ca Brian Molko de la Placebo ar fi fi fost un patinator foarte bun, he really seemed to enjoy it!

Subconstientul meu urla din rasputeri: GEEEEEEEEEET A LIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIFE!!!!!!

Locul 2
Am visat ca eram la un KFC in mijlocul padurii cu fratii mei.

Subconstientul striga: Say 'no' to junk food! Fii eco si cul! Voteaza Remus Cernea! [si alte chestii de genul]

Cum stateam noi frumos in KFC, total ne-cul, de nicaieri apare un urs mare si urat [era verde si latos si avea un bot ca de crocodil. in vis mi se parea insa ca e urs, so be it] Ursul il rapeste pe frati-miu cel mare. Eu jelesc si imi smulg parul din cap si ma comport ca orice sora al carei frate tocmai a fost rapit de un urs verde cu bot de crocodil. Am impresia ca m-am dus nitel si pe la televiziuni sa vorbesc despre necazul meu in fata natiunii.

Subconstientul meu: Muhahaha! Vezi ce-ti fac daca te uiti la anime-uri cu atrocitati?! Muhahahaha!

Intr-un final, fratele-mi rapit apare bine mersi. Zice ca s-a uitat cu ursul la meciuri.

Subconstientul meu imi spune subtil: Don'soara, fratele matale se uita prea mult la fotbal. He needs to get a life too.

Locul 1.[la mare distanta de orice alt vis din istoria omenirii]
Am visat ca l-am omorat pe Hitler. I-am dat cu o sticla de vin in cap si s-a dus.
Subconstientul meu e extrem de dubios.

[Dar totusi, l-am omorat pe Hitler. Nu ca merit o pagina pe Wikipedia?]
     media: 4.33 din 3 voturi
Oct 28
*Postul de fata reprezinta tema mea la Jurnalism Politic si s-a vrut editorial. A iesit altceva, iar eu m-am ales cu porecla de Petre Ispirescu. The paaaaain!*

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi fost nu s-ar fi povestit, a fost odată undeva în spaţiul carpato-danubiano-pontic, o fată frumoasă, cuminte şi săracă cu numele de România. Şi uite că venise vremea ca România nostră să-şi caute soţ, un flăcău cumsecade şi de ispravă care s-o scoată din nevoile şi suferinţele ei.

Primul care a venit să-i ceară mâna a fost Traian. Băiat nu prea chipeş, dar vesel şi petrecăreţ. Le mergea tuturor la inimă, că ştia să se-nchine frumos la biserică, dar şi să-nchine câte un păhărel la birt. Nu prea-i plăcuse lui cartea, dar era băiat descurcăreţ şi ştia cum merg socotelile în sat. Vecinii îl iubeau, pentru că îi făcea mereu să râdă cu snoavele lui. Ce-i drept e drept, era foarte aprig la mânie şi se lua mai mereu la bătaie cu tinerii din sat, fără să caute la sfânta dreptate. În plus, se spunea pe la colţuri că e mână de fier şi că, de-ar fi să se mărite cu el, România n-ar putea nici să deschidă gura-n faţa lui.

Al doilea peţitor a fost Mircea, băiatul cel sfielnic al învăţătorului din sat. Încă din pruncie, copiii mai mari îl batjocoreau şi-l numeau tocilar şi prostănac, şi nici după ce-a crescut sătenii nu-l vedeau cu ochi mai buni. Îi plăcuse să înveţe şi părea mai dornic să citeasă foiletoane franţuzeşi decât să joace cu vreo fată. România ştia că Mircea avea prieteni la oraş şi spera într-o viaţă mai bună, dar se temea nespus de el din cauza priteşugului lui cu balaurul Ion, care le bântuise îndelung satul.

Apoi a venit Crin, cel mai făt-frumos dintre flăcăii din sat, după care suspinau la horă toate copilandrele. Şi lui îi plăcuse cartea, dar părea mai viu şi mai simpatic decât Mircea. Deşi nu ştia prea multe despre el, România l-ar fi luat de bărbat fără să stea pe gânduri, fermecată de ochii lui albaştri, dar şi de el îi era teamă, pentru că se vorbea prin sat că ar fi mână-n mână cu maleficul vrăjitor Dinu.

Al patrulea fecior care tânjea după dragostea României era rebelul Sorin, o rudă îndepărtată de-ale lui Mircea. Familia îl repudiase şi sătenii îl lăudau pentru că îşi luase viaţa în propriile mîini şi era, care va să zică, independent. Era mai hâd la chip decât Traian, dar România îl plăcuse pe vremea când el muncea la punctul sanitar din sat şi părea neîntrecut de vrednic şi de priceput. Acum însă i se părea că se trândăvise şi că devenise cam grosolan. În plus, se temea că fără sprijinul unei familii n-o s-o poată scoate din sărăcie.

România nu ştia pe care să-l aleagă şi plângea de sărea cămaşa de pe ea. Se temea că vorbele dulci şi promisiunile flăcăilor erau doar vorbe-n vânt şi că va rămâne săracă şi deznădăjduită. Despre toţi patru umbla vorba-n sat că le cam place minciuna şi biata copilă ar fi preferat bucuroasă să rămână fată bătrână.

Iubite cetitorule, dacă vrei ca această poveste să se termine bine şi România să trăiască fericită până la adânci bătrâneţi, sau măcar pentru cinci ani, cugetă cu luare aminte şi alege-l tu pe flăcăul cel mai potrivit.
     media: 5.00 din 6 voturi
Oct 22
Cine n-are alta treaba pe lume decat sa caute "Ana"pe ilustrul motor de cautare bing o va gasi la locul 9 din 55.000.000 pe subsemnata cu al ei pulitzeresc blog. Treaba serioasa, verificabila la sursa.
Insa pe langa fapul ca-mi daruieste o inimaginabila beatitudine, aceasta realitate ma obliga sa ma transform intr-un veritabil ambasador al anelor de pretutindeni. Vocea mea suava trebuie sa vorbeasca de atrocitatile la care am fost supuse de-a lungul timpului.

Sa vedem, de exemplu, pozitia la adresa Anelor a domnului Ioan Slavici, domn respectabil de altfel, desi profund plictisitor.

" Ana se cutremură în tot trupul, apoi se îndreptă, se dete un pas înapoi şi grăi înecată:
— Nu vreau să mor, Ghiţă! Nu vreau să mor! urmă ea tare, şi se aruncă în genunchi la picioarele lui. Fă ce vrei cu mine, dar nu mă omorî.
Ghiţă îşi dete trupul înapoi, se plecă, îi apucă cu amândouă mâinile capul şi privi dus în faţa ei.
— Nu-ţi fie frică, îi zise el înduioşat; tu ştii că-mi eşti dragă ca lumina ochilor! N-am să te chinuiesc: am să te omor cum mi-aş omorî copilul meu când ar trebui să-l scap de chinurile călăului, ca să-ţi dai sufletul pe nesimţite.
— Dar de ce să mă omori? zise ea agăţându-se de braţele lui. Ce-am păcătuit eu?
— Nu ştiu! răspunse el. " (Moara cu noroc)

Domnul Slavici cel mult plictisitorul o discrimineaza pe biata Ana intr-un mod vadit si total condamnabil.

In primul rand, sarmana e omorata de barbatu-su pentru ca l-a inselat cu Lica Samadaul. Cu un porcar, care va sa zica. Un porcar, of all people! Malefic, plin de bani si mafiot, ce-i drept, dar tot porcar ramane. Putea foarte bine sa-l insele cu vornicul satului sau cu invatatorul. Sau cu Voda Cuza , sa stie femeia ca a meritat. Dar nu, sigur ca nu, a aranjat-o domnul Slavici!

In plus, Ghita, jigodia care o trimite in lumea celor drepti, e bolnav psihic. Si asta sterge orice farama de eroism din moartea Anei. Ce-i zice smintitul? "Nu te speria, floricica mea, o sa te omor cu blandete!" Un asemenea personaj ar fi trebuit trimis la Balaceanca in capitolul 1, nu lasat sa zburde dupa bunu-i plac prin literatura.

Daca pe amarata o chema, sa zicem, Isaura, cu buna seama ca macar ar fi avut parte de o moarte demna. Nu doar ca nu s-ar fi aruncat la picioarele lui barbatu-su, dar i-ar fi si aruncat niste vorbe de duh care i-ar fi pus in lumina evidenta superioritate spirituala. De exemplu: "Omoara-ma, nichiperchea! Fidelii cunosc doar latura trivială a iubirii, numai infidelii cunosc tragediile ei!"

Tot bolnav psihic e si mesterul Manole din balada populara "Monastirea Argesului", care gaseste de cuvinta sa o zideasca pe nefericita lui nevasta, numita, desigur, Ana, intr-o manastire. Vom recunoaste acelasi discurs delirant ca al lui Ghita:
"Stai, mindruta mea,
Nu te sparia,
Ca vrem sa glumim
Si sa te zidim!"

Sa glumim, ha? Ana din nou e prezentata ca un personaj inferior, a carei naivitate e sinonima cu prostia. Ce face ea?
" Ana se-ncredea
Si vesel ridea."

Daca o chema Isaura, cu siguranta s-ar fi prins imediat de problemele psihice ale asa-zisului artist si i-ar fi zis suav ceva de genul "Baby, did you forget to take your meds?" si ar fi plecat pe unde a venit, vie si nevatamata.
Domnul Lucian Blaga, pentru care am un deosebit respect, si-a dat seama de marsavia cu care sunt tratate Anele si cand a adaptat balada intr-o piesa de teatru i-a schimbat numele personajului in Mira. Multumim, vedeti ca se poate?

Liviu Rebreanu , pe de alta parte, dispretuia si el Anele, dupa cum prea bine se vede in "Ion". Si acum voi cita e-referate.ro, veritabila oaza a cunoasterii supreme: "Dintre eroinele propuse de romanul interbelic, fiecare reprezentand o ipostaza a misterului feminin, Ana, fata instaritului Vasile Baciu, pare nascuta sub semnul nefericirii, fiind predestinata unei existente tragice."
Care e cuvantul cheie aici? Bineinteles "predestinata". Daca o chema Isaura s-ar fi maritat cu un achiever si ar fi trait fericita pana la adanci batraneti.
Unde mai pui ca, ne invata aceeasi sursa, "din punct de vedre fizic, Ana este insignifianta; pentru Ion ea este o fata "slabuta" si "uritica". Macar Ana porcarului si Ana zidita erau frumoase, Rebreanu e si mai lipsit de scrupule. Ana de aici este "firava si lipsita de personalitate", cum ne zice oaza, si sfarseste glorios, spanzurata in grajd, sub privirile miloase ale unei vaci. Ce sa spun, multumesc frumos.
Si cand nu mor, Anele din literatura sunt tot condamnate la dispreul colectiv. In Enigma Otiliei, de pilda, apare un personaj total nesemnificativ descris astfel: "Fata cu rasul convulsiv avea nari largi, o usoara mustata, pulpe groase". Cum o chema? Desigur ca Ana. Si amarata ajunge sa se marite cu...ghiciti...un bolnav psihic.

Ma gandesc serios sa fac o petitie online prin care sa cer o lege care sa interzica asemenea umiliri publice ale Anelor. Tineti minte, doar impreuna vom invinge!
     media: 5.00 din 7 voturi
Sep 23
Daca tot n-am nimic mai bun de facut zilele astea, in asteptarea rezultatelor de la admiterea la master, m-am pus serios pe pregatit pentru Nijikon(conventia fanilor anime din Romania). Va fi al treilea an in care particip la concursul de AMV-uri si asta pe care tocmai l-am facut e preferatul meu :) [poate de asta m-a sabotat youtube-ul si nu m-a lasat sa-l uploadez la el in ograda]

Vedeti ca mie-mi plac anime-urile cu atrocitati. Asa ca nu va asteptati la o chestie vesela si dragalasa. Sa nu ziceti ca nu v-am spus.



Later edit: Cu aceasta minunata creatie am reusit sa ma clasez la Nijikon pe un fantastic loc 8. Din 85 de participati, not bad, not bad.

     media: 5.00 din 3 voturi
Sep 15
Motto: Şi-agăţând vioara-n grindă
Greieru-nşfăcă furnica
Şi-ncepu „să o destindă”.
Şi-a bătut-o zdravăn, vere! (Marin Sorescu)

Dragii mei,
In aceasta perioada atat de apasatoare, de-sperante-rapitoare si de-greieri-ucigatoare, va prezint in exclusivitate si din dragoste cateva sfaturi pentru supravietuire. Fiti puternici si nu lasati capitalismul furnicilor sa va ucida!

1.Misiunea furnicilor a fost, inca de pe vremea lui La Fontaine, sa faca una cu pamantul stima de sine a onorabililor greieri. Doar noi avem puterea sa schimbam aceasta nedreapta situatie, acest insecticid al sufletelor noastre. NU uitati: asa cum vioara prea-cinstitului nostru inaintas a fost pe nedrept asociata cu lenea si decesul cauzat de inanitie, asa si noi suntem victimele unei societati pline de prejudecati, de ura si de furnici. RETINETI, frecatul mentei pe Facebook ESTE un talent. Frecatul mentei pe Myspace ESTE un talent. Frecatul mentei pe mess ESTE un talent. Frecatul mentei pe blog este un semn de desavarsita indemanare in ale greieritului si merita intreaga admiratie a autorilor de fabule.

2. NU uitati, nu este vina dumneavoastra ca sunteti condamnat la lipsa de activitate. Este vina societatii capitaliste, controlate de furnici, in care traim. Din pacate, lumea de astazi este axata doar pe aspectul material al existentei si este incapabila sa inteleaga aspiratiile dumneavoastra. Cum ziceau domnii de la BUG Mafia despre lumea furnicilor, Suntem normali avem doar nevoi speciale!/Acoperite de sume proportionale(...)/Fara mishto!.

3. Tineti minte, munca este o notiune subiectiva. Indeletnicirile enumerate la punctul 1, precum si vizionarea de anime-uri si datul din plisc pe tema unor sporturi mai mult sau mai putin obscure reprezinta activitati respectabile. Furnicile care va vor acuza de lene nu vor intelege niciodata efortul depus de dumneavoastra. Ignorati-le.

4. Nu va pierdeti nadejdea! Surse bine informate vorbesc deja de o reasezare a pietii muncii. Va veni si vremea noastra, in care vom avea drepturi egale ca ale furnicilor! Atunci intreaga lume va vedea adevaratul nostru potential si ne va cinsti!

5. Niciodata sa nu va fie rusine ca sunteti greiere. E ca si cum v-ati lepada patria si mama. Fiti mandru, sunteti unul dintre cei alesi.




     media: 5.00 din 5 voturi
Sep 8
Desi n-am mai scos o vorbulita de mai bine de o luna, traiesc.
Am vrut de multe ori sa, vezi Doamne, bloguiesc, dar lelelenea e mare, cum zice cantecul. Ca sa compensez pentru impardonabila mea lipsa, va voi prezenta varianta prescurtata si bagata la apa a abandonatelor subiecte de bloguit.

- De exemplu, dragii mei prieteni snookeristi, se pare ca domnii Mark Williams si Mark King, vasnici reprezentanti ai top 16, vor veni cu tacuri cu tot la un meci demonstrativ. Tam tam. Ma rog, pare-mi-se ca vor juca un singur frame, iar preturile biletelor nu-s de ici de colo pentru greierii ca mine. Asa ca n-aveti decat sa veniti, stimabili domni Mark, si sa va bucurati de mamaliga.
La ce voiam eu sa ajung. Organizatorii evenimentului au pus pe youtube niste filmulete in care domnii Mark recita in fata unui webcam doua vorbe despre marea vizita. Stiu ca eu am un simt al umorului mai ciudat, dar am ras ca dusa la clipul domnului King. De ce? Pentru ca mi se parea ca seamana izbitor cu un amarat rapit de talibani care cere guvernului retragerea trupelor. Priviti si veti intelege. Sau poate ca nu.


[Informatia conform careia domnii ar juca un singur frame s-a dovedit a fi profund falsa. My bad.]
Desi, daca ma gandesc bine, e foarte nerecomandat sa razi de talibani. Si asa ajungem la punctul 2 si la profunda mea durere animistica.
Povesteam eu mai demult cum ma uit eu la anime-uri cu atrocitati. Printre aceste anime-uri cu atrocitati se numara si unul despre un cutremur, cum altfel decat devastator. Buuuun. Ce-au facut porcii? Nu doar ca l-au omorat pe personajul cel mai inocent si dragalas, dar l-au mai facut si fantoma. I mean, c'mon, unde ati vazut voi la Dezastre in aer personaje devenite fantome? Si nici macar nu ne zic pe sleau ca e fantoma, ci se joaca cu sentimentele noastre delicate si vor sa para destepti in spiritul (no pun intended) lui Al saselea simt. In vecii vecilor nu ma mai uit la anime-uri cu cutremure. Luati si plangeti:

[Bai da uei. Unul dintre lucrurile de care mi-e vag rusine e ca eu nu dau apa la soareci cand ma uit la fime. Sau anime-uri. Pot sa moara toate personajele, sa vina sfarsitul lumii , sa-i manance ursii, sa-i faca cartofi prajiti o fantoma, eu raman nesimtitoare si rece ca Luceafarul. Cred ca am fost singura din fosta mea clasa care n-a plans la Titanic . Frustrarea mea vine din faptul ca singurul lucru la care am plans (in ultimii 10 ani cel putin, cred ca am plans cand a murit Anthony din Candy Candy si unul rau din Sailor Moon) a fost un anime cu roboti gigantici care se bateau intre ei. Mda, nici macar ca fangirla nu sunt cine stie ce. The shaaame.]

Cum ziceam, luati de plangeti:


Exista insa si parti bune in viata mea de fangirla. De exemplu, domnul Stephane Lambiel , al mai yummmy dintre patinatori a anuntat ca va reveni in forta la Olimpiada de anul viitor. Nu-mi fac mari sperante ca va prinde o medalie, dar tot e foaaarte bine ca voi avea pentru cine sa topai. Desigur ca domnul Lambiel imi citeste blogul si a rams profund marcat de postul asta.

Cam atat. Daca va intreaba cineva, sunt foarte ocupata cu pregatirea pentru asa-zisul examen la masterat si nu am timp de prostii ca snookerul, anime si patinajul artistic.


     media: 5.00 din 1 vot
Aug 4
...sa-mi faca reclama si mie?

Pentru ca sunt in anime mood, ziua de ieri am dedicat-o realizarii acestui maiestros AMV. Cam lalait pe alocuri si sincronizarea nu e pefecta, dar voi uitati-va si nu cartiti. Enjoy.





Intr-o alta ordine de idei, m-am alaturat centralei lui Didi, asa ca o sa ma puteti citi si pe acolo.
     media: 5.00 din 1 vot
Jul 29
Pentru ca sunt o somera fericita si un greiere lipsit de griji, mare parte din vara asta o petrec uitandu-ma la anime. Nu la orice fel de anime-uri, sa ne intelegem, doar la anime-uri apocaliptice, cu oameni arsi de vii si injunghiati in cap. Sa le luam pe rand.

1. Tokyo Magnitude 8.0
Asa cum i-ar placea stimabilului domn Hîncu, asta e un anime despre un cutremur devastator. De 8 grade pe scara Richter, cum frumos zice titlul.
Seria porneste de la previziunile conform carora exista sanse de peste 70% ca Japonia sa se confrunte in urmatorii 30 de ani cu un cutemur de 7 grade. Anime-ul seamana oarecum cu Dezastre in aer si cu alte documentare cu catastrofe si asta-i probabil si motivul pentru care-mi place . Bones, studioul de productie, se lauda ca seria s-a nascut dupa indelungi simulari si discutii cu specialisti .
In centrul povestii se afla Mirai, o fata de scoala generala sictirita, enervanta si intepata, si fratele ei mai mic si mult mai dragalas, Yuki. Cei doi au niste parinti workaholics care-i lasa sa mearga singuri la o expozitie cu roboti pe insula artificiala Odaiba, iar anime-ul ii urmareste in incercarea de a ajunge acasa dupa marele cutremur, ajutati de Mari, o motociclista. Si cum nu au fost lansate inca decat 4 episoade, nu va pot spune daca au reusit si daca au trait fericiti pana la adanci batraneti.





2. Umineko no naku koro ni (Cand pescarusii plang)


Asta e un anime politisto-horror. Intreaga actiune se petrece in zilele de 4 si 5 octombrie 1986, pe o insula izolata. Insula ii apartine miliardarului dus cu pluta Kinzo Usimomiya. De ce era miliardar? Zica-se ca pentru ca o anume vrajitoare Beatrice i-a dat candva o groaza de aur. De ce era dus cu pluta? Pentru ca practica cu seriozitate magia neagra ca sa o readuca la viata pe marita Beatrice. Chiar si-a pus in mijlocul casei un tablou al cucoanei sub care e scris un epitaf sinistru care cica ar explica ce trebuie facut pentru a o readuce la viata pe vrajitoare.
Dar cum si miliardarii dusi cu pluta sunt datori cu o moarte, nenea Kinzo afla ca e bolnav si ca mai are doar cateva luni de trait. Asa ca aduna toata familia ca sa discute...ma rog, ce-or discuta miliardarii inainte de moarte. Avem 18 personaje (Kinzo+copii+gineri/nurori+nepoti+servitori+doctor) care traiesc imprena in tihna pe insula cateva ore, pana cand incep sa moara pe capete. Mortile par a urma pasii descrisi in epitaf si avem ca bonus semne satanice, versete biblice, talismane, scrisori de la Beatrice si o fetita de 9 ani care ori e psihopta ori e posedata.



3. Fullmetal Alchemist Brotherhood

Asta e remake-ul seriei din 2003 pe care o ridicam eu in slavi aici.
Si acum ma autoplagiez: "Actiunea se petrece intr-o lume paralela cu a noastra, o lume dominata nu de tehnologie, ci de alchimie.
Aceasta se bazeaza pe legea schimbului echivalent: ca sa castigi ceva, trebuie sa sacrifici ceva de valoare egala.
Candva, Ed si Al erau doi copii obisnuiti, care locuiau intr-un satuc idilic alaturi de iubitoarea lor mama Trisha. Tatal lor, Hohenheim, un foarte priceput alchimist, isi parasise familia la scurt timp dupa nasterea lui Al, baiatul cel mic.
Insa, dupa cum se spune, aschia nu sare departe de trunchi si fratii dovedesc un talent precoce pentru alchimie, spre incantarea mamei lor. Viata linistita a familiei este data peste cap brusc, odata cu moartea Trishei. In ziua inmormantarii, Ed ii propune fratelui sau sa incalce tabu-ul alchimiei si sa incerce sa-si invie mama. Nu doar ca nu reusesc, dar in timpul transmutatiei, din cauza schimbului echivalent, Ed isi pierde un picior, iar Al intreg corpul. In schimbul unui brat, Ed reuseste sa ataseze sufletul fratelui sau intr-o armura."
Buuun. Cam atat au in comun cele doua serii. Spre deosebire de anime-ul din 2003, FMA Brotherhood urmeaza fidel manga scrisa de tanti Hirowu Arakawa. And it kicks ass.
...Foarte frumos. Dar ce legatura are asta cu oamenii cu cutite in cap de care vorbeam la inceput? Niciuna, as fi spus ieri. Ce s-a intamplat in episodul de ieri? Nu mare lucru. Doar ca un personaj imporant si vag pozitiv a plesnit din degete si i-a dat foc unui alt personaj pozitiv. Din care a ramas ce vedeti mai jos:

     media: 5.00 din 2 voturi

Mai vrei? Mai am... << pagina anterioara

Beautiful singles in your area. Meet them now!